(Preluare din http://liceulmilitar.ro/licee-militare/istoric-lm-tudor-vladimirescu)
Era institutia care a dat militari de elita ai ostirii românesti, dar si oameni de cultura si de stiinta proeminenti. Era Liceul Militar al Craiovei de altadata.
Tinerii Craiovei de odinioara care visau la o cariera în armata îi treceau pragul, cu gândul ca pregatirea dobândita la Liceul Militar îi poate transforma în comandanti de seama.
Era institutia care a dat militari de elita ai ostirii românesti, dar si oameni de cultura si de stiinta proeminenti. Era Liceul Militar al Craiovei de altadata.
Tinerii Craiovei de odinioara care visau la o cariera în armata îi treceau pragul, cu gândul ca pregatirea dobândita la Liceul Militar îi poate transforma în comandanti de seama.
Unii dintre ei si-au vazut visul împlinit, astfel încât astazi sunt emisari ai vremurilor de demult, caci Liceul Militar al Craiovei s-a desfiintat, lasând în urma doar amintirea locului unde odinioara paseau personalitati de seama ale României, dar si viitori militari de cariera.
Vechiul liceu, în care functioneaza astazi Liceul CFR, a fost inaugurat în 1885, în prezenta Regelui Carol I. Totusi, pâna a se pune temeliile acestui liceu a trebuit sa ia fiinta mai întâi Scoala Fiilor de Militari (1881), dar si Gimnaziul Fiilor de Militari (1902). Soarta n-a fost atât de darnica, destinul scolii fiind nu tocmai fericit. În timpul primului razboi mondial, liceul a fost evacuat la Iasi, împartind incinta Liceului Militar „Macarovici“. Cladirea sa din Craiova a devenit spital de raniti si anexa a comandamentului german. Si totusi, dupa 1918, liceul se reîntoarce la matca sa trainica. Institutia de învatamânt se integra, afirmându-se din ce în ce mai mult. Avea de recuperat timpul pierdut. Astfel, sub comanda colonelului Gheorghe Urziceanu, s-a construit cladirea noua si, an de an, zestrea acestei institutii scolare proeminente a sporit considerabil. I-au trecut astfel pragul, de-a lungul existentei sale, regele Carol al II-lea si primul-ministru Armand Calinescu (1938), ministrul de razboi Pantazi (1943), maresalul Ion Antonescu (1943).
Generatii de ieri
Considerat de Ilariu Dobridor, în unul dintre numerele revistei liceului, Flamuri, „un laborator în care minereurile sufletesti ale elevului, topite în flacara învataturii si educatiei, se prefac în metale de pret cu care-si cladeste valoarea ei istorica o natiune“, Liceul Militar se putea mândri cu dascali de prestigiu. Erau cei care desavârseau pregatirea militara, dar si cultura viitorilor militari de cariera, printre ei numarându-se Luca Preda, George Pascu, V. Mihailescu, decorat cu ordinul „Mihai Viteazul“. Datorita lor, ostirea româna a primit militari de elita, dar si oameni de cultura si de stiinta proeminenti: medicul scriitor Ion Bibeni, Ion Gheorghe Maurer, viitor presedinte de consiliu de ministri, diplomatul N. Flitan, viitor ambasador român la Paris. Dupa toti acesti ani de glorie, liceul se desfiinteaza în 1948, pentru ca, în plin regim comunist, un liceu militar cu reale merite, în cele din urma cu profil aviatic, cu dascali merituosi si cu absolventi apreciati, sa se înfiinteze. Multi au crezut la acea vreme ca firul traditiei fusese înnoit. Nimeni nu ar fi putut avea alte convingeri, din moment ce profilul de liceu pentru formarea unor „asi ai aerului“ a fost repede asimilat si slujit cu excelenta. Si totusi, destinul sau a fost cu totul altul: dupa evenimentele din 1989, liceul a fost desfiintat. Ruinele Liceului Militar au ramas însa viu si puternic întiparite în istorie.
Vechiul liceu, în care functioneaza astazi Liceul CFR, a fost inaugurat în 1885, în prezenta Regelui Carol I. Totusi, pâna a se pune temeliile acestui liceu a trebuit sa ia fiinta mai întâi Scoala Fiilor de Militari (1881), dar si Gimnaziul Fiilor de Militari (1902). Soarta n-a fost atât de darnica, destinul scolii fiind nu tocmai fericit. În timpul primului razboi mondial, liceul a fost evacuat la Iasi, împartind incinta Liceului Militar „Macarovici“. Cladirea sa din Craiova a devenit spital de raniti si anexa a comandamentului german. Si totusi, dupa 1918, liceul se reîntoarce la matca sa trainica. Institutia de învatamânt se integra, afirmându-se din ce în ce mai mult. Avea de recuperat timpul pierdut. Astfel, sub comanda colonelului Gheorghe Urziceanu, s-a construit cladirea noua si, an de an, zestrea acestei institutii scolare proeminente a sporit considerabil. I-au trecut astfel pragul, de-a lungul existentei sale, regele Carol al II-lea si primul-ministru Armand Calinescu (1938), ministrul de razboi Pantazi (1943), maresalul Ion Antonescu (1943).
Generatii de ieri
Considerat de Ilariu Dobridor, în unul dintre numerele revistei liceului, Flamuri, „un laborator în care minereurile sufletesti ale elevului, topite în flacara învataturii si educatiei, se prefac în metale de pret cu care-si cladeste valoarea ei istorica o natiune“, Liceul Militar se putea mândri cu dascali de prestigiu. Erau cei care desavârseau pregatirea militara, dar si cultura viitorilor militari de cariera, printre ei numarându-se Luca Preda, George Pascu, V. Mihailescu, decorat cu ordinul „Mihai Viteazul“. Datorita lor, ostirea româna a primit militari de elita, dar si oameni de cultura si de stiinta proeminenti: medicul scriitor Ion Bibeni, Ion Gheorghe Maurer, viitor presedinte de consiliu de ministri, diplomatul N. Flitan, viitor ambasador român la Paris. Dupa toti acesti ani de glorie, liceul se desfiinteaza în 1948, pentru ca, în plin regim comunist, un liceu militar cu reale merite, în cele din urma cu profil aviatic, cu dascali merituosi si cu absolventi apreciati, sa se înfiinteze. Multi au crezut la acea vreme ca firul traditiei fusese înnoit. Nimeni nu ar fi putut avea alte convingeri, din moment ce profilul de liceu pentru formarea unor „asi ai aerului“ a fost repede asimilat si slujit cu excelenta. Si totusi, destinul sau a fost cu totul altul: dupa evenimentele din 1989, liceul a fost desfiintat. Ruinele Liceului Militar au ramas însa viu si puternic întiparite în istorie.
